Demontarea poncifelor pro-homosexualitate

gay-paradeExista cateva formulari stereotipe care sunt rostogolite in media si de politicieni prin care se perpetueaza falsificarea “dezbaterii” despre homosexualitate – lucru care arata, pe de o parte, slaba capacitate… cognitiva de a participa, realmente, la o discutie serioasa pe subiect, sau, pe de alta parte, arata o manipulare a subiectului pentru a confuziona si zadarnici orice argumentare logica.

Sa enumeram cateva:

1. ‘Legalizarea parteneriatelor homosexuale este NECESARA pentru ca este deja o REALITATE sociala’

Nu orice este real este si ...necesar! Adica nu orice lucru care exista in realitatea sociala devine necesar, dezirabil si legalizabil, transformabil in morala. In realitatea sociala exista multe lucruri: atat normale, cat si anormale. Furtul, violul si violenta exista in realitatea sociala. Mai mult, ele exista de cand lumea, practic, si nu doar ca acte individuale, ci am putea spune, chiar, ca sunt practici ale unor comunitati. Infractorii au propriile lor legi si reguli, paralele cu cele ale societatii in care traiesc, formand ceea ce sociologii ar numi o subcultura – adica o “comunitate”. Asadar, simpla existenta/constatare a unei practici si a unei subculturi nu poate deveni un criteriu de legalizare si normativizare a respectivei practici si respectivei subculturi. 

Homosexualitatea este o astfel de practica si constituie o astfel de “subcultura”. Acest lucru nu determina nici necesitatea perpetuarii sale nici necesitatea legalizarii sale. Pentru ca daca ar presupune asa ceva, atunci nimeni nu mai poate trage granita intre legalizarea ORICAREI practici si ORICAREI subculturi. Adica nu am avea argumente pentru care sa nu legalizam violul, hotia, crima, ba chiar sa le ridicam la rang de norma juridica. Sau, de ce nu, pedofilia, ca tot exista conexiuni stranse intre promotorii homosexualitatii si cei ai pedofiliei. 

Daca aceasta pretentie a sustinatorilor homosexualitatii este, astfel, falsa, care ar fi problema reala de discutat? Ar fi urmatoarea: este NORMALA, ETICA, BUNA, DEZIRABILA practica respectiva? Este morala? Este sau nu apta de a fi legalizata si chiar indrituita – adica izvor de drepturi noi? 

 

2. ‘Legalizarea parteneriatelor civile este necesara pentru ca reprezinta un standard de civilizatie occidentala’

Dupa cum am mai spus, nici macar toti stangistii anti-traditie nu sustin un asemenea punct de vedere care inseamna mimetism cultural sau chiar colonialism cultural. Pe fond, acest “argument” este de nesustinut. Faptul ca exista numeroase tari din Occident care au legalizat mariajul gay nu inseamna nici standard de civilizatie nici argument decisiv pentru raspandirea acestei practici peste tot. In primul rand, nu exista un consens in acele tari referitor la acest subiect. Nu exista decat majoritati politice care decid, la un moment dat, sa voteze legalizarea acestor lucruri. Deci e o chestiune de politica, nu de standard civilizational.

In al doilea rand, faptul ca astazi in Occident se legalizeaza ceva, orice, nu inseamna ca acel ceva este moral acceptabil prin insusi faptul ca exista ca atare in Occident. Daca maine se va vota, in acelasi Occident, arderea pe rug a homosexualilor, asta ar insemna ca noi vom trebui sa preluam respectiva legislatie doar pentru ca cineva ne spune ca acolo e “standardul de civilizatie”? Morala si civilizatia nu tin de importuri culturale, nu sunt mimetice, caci daca sunt astfel, atunci traim intr-o societate periculoasa, in care ce este astazi moral si legal maine s-ar putea sa fie ilegal si imoral. Or o asemenea societate inseamna ca e nestructurata, inconsistenta, fara continut si forma. O societate trebuie sa aiba propriile sale repere ale binelui, raului, ale dreptatii si adevarului. Suntem o societate care are astfel de repere si nu exista niciun motiv temeinic pe aceasta lume pentru ca noi sa renuntam la ele pentru a prelua ce se intampla in Occident, adica pentru a prelua ceva fluid, schimbator, instabil. O asemenea practica ar pune in pericol toti cetatenii respectivei societati, inclusiv homosexualii.

 

3. ‘Cei care se impotrivesc homosexualitatii au prejudecati’

Unul din poncifele cele mai invocate si dragi politicienilor nostri “deschisi” este acela in care opozitia fata de homosexualitate este echivalata cu prejudecata. Adica, in traducere, realitatea sociala este respinsa de “unii” doar pentru ca se afla incremeniti in prejudecati al caror termen de expirare ar fi trecut. Este aici un rationament “evolutionist” in morala, conform caruia moralitatea depinde de conjunctura si de situatia in care se afla societatea la un moment dat. Redus la esenta sa, argumentul spune ca nu exista un motiv fundamental impotriva legalizarii homosexualitatii deoarece normalitatea relatiilor maritale este o chestiune ce tine de conformism social si nu de adevar in sine.

Exista insa lucruri in societate care, chiar daca se reproduc pe baza conformismului social, nu inseamna ca sunt mai putin adevarate sau dezirabile. De pilda, a nu ucide pe celalalt este un astfel de lucru care nu mai necesita argumentare, deliberare si decizie prin vot – este pur si simplu un comandament care se perpetueaza/reproduce prin conformism social si e foarte bine ca se intampla asa. Ceea ce inseamna ca perpetuarea pe baza de conformism social, de prejudecata, nu invalideaza deloc o atitudine etica. Nu spune despre ea ca este mai putin adevarata, ci doar ca a intrat atat demult in practica societatii, incat a devenit la fel de fireasca cum este iarba verde. Cu atat mai mult, asadar, trebuie sa se justifice nu cei care detin prejudecata, ci cei care vor sa o dezradacineze, ca unii care lupta impotriva unor lucruri deja experiate si transformate in norma sociala, ca unii care lupta impotriva societatii.

Promotorii homosexualitatii vor sa invalideze o atitudine etica atunci cand o denumesc drept “prejudecata“. Tocmai am vazut insa ca nu exista niciun argument logic pentru a echivala prejudecata cu neadevarul sau cu inconsistenta morala. In plus, asta nu ii exclude pe ei insisi de “acuzatia” de prejudecata – de cele mai multe ori, de fapt, chiar ei insisi sunt perpetuatori de prejudecati dintre cele mai flagrante, cum ar fi aceea ca “trebuie sa fim toleranti”, fara sa mai considere necesar sa si argumenteze de ce si fata de ce e nevoie sa fim toleranti.

 

4. ‘Legalizarea parteneriatelor homosexuale ar fi o dovada de toleranta’

Si aici ne regasim in plina confuzie deliberata a planurilor. Toleranta inseamna, dupa cum ii arata si numele, o atitudine de ingaduinta fata de ceilalti. Toleranta reprezinta o conditie pentru a avea un modus vivendi intr-o societate care nu este unitara dpdv etic sau cultural. Intoleranta inseamna dorinta de a exclude anumite categorii din societate. Dar discutia despre legalizarea parteneriatelor homosexuale este despre orice numai despre aceasta problematica nu! Pentru ca nu mai este vorba despre o atitudine de tip negativ – a fi ingaduitor fata de ceilalti, ci de o atitudine de promovare agresiva a agendei unei anume categorii sociale in defavoarea altora. Poti sa fii tolerant fata de un homosexual fara sa promovezi casatoria homosexuala si fara sa consideri ca ce face este normal. A revendica dreptul la casatorie sau a redefini familia tine de un alt plan al coexistentei in societate, nu de cel al tolerantei. Tine de ceva mult mai profund, anume cum definim natura umana. Dar, cu privire la acest aspect vom reveni mai jos.

 

5. ‘Legalizarea parteneriatelor homosexuale ar reprezenta eliminarea unei discriminari nedrepte – dreptul la casatorie este unul din drepturile fundamentale ale societatii si de acest drept trebuie sa se bucure TOTI membrii societatii, indiferent de orientarea sexuala’

Dreptul la casatorie este, intr-adevar, unul din drepturile fundamentale ale societatii, insa aceasta afirmatie nu epuizeaza fondul disputei pro sau anti gay si nici macar nu atinge esenta. Mai important in expresia “dreptul la casatorie” este termenul de CASATORIE decat de drept.

Casatoria nu este o practica normativa inventata de stat, astfel incat sa faca parte din drepturile pozitive create si garantate de stat (dreptul la educatie, ingrijire medicala, asistenta sociala etc.). In acest sens, homosexualii au deja toate drepturile posibile, deoarece nimeni nu e exclus de la scolarizare, medicatie sau somaj daca este homosexual. Insa casatoria este ALTCEVA. 

Casatoria exista inainte de a exista, ca atare, chiar statul, care a avut rolul, de la bun inceput, doar de a proteja aceasta institutie si de a-i recunoaste statutul fondator pentru societate. Iar ea a existat in forma de acum, dintotdeauna. Inclusiv in societatile pagane, unde se practica homosexualitatea, casatoria era definita doar intre femeie si barbat, niciodata, nimeni, nu s-a gandit sa legalizeze si sa defineasca drept casatorie relatia homosexuala! 

Prin urmare aici nu vorbim doar despre un drept, ci si despre un reper fundamental al societatii umane, despre o valoare esentiala care are deja o definitie anume, dobandita istoric, justificata normativ, pe care suporterii statului vor sa o schimbe prin interventia brutala a politicului si, de cele mai multe ori (inclusiv in mult invocatul occident), impotriva vointei majoritatii societatii. Homosexualii si sustinatorii lor nu vor atat un drept, cat schimbarea definitiei casatoriei si a familiei umane. Ceea ce inseamna, de fapt, schimbarea definitiei naturii umane. Or acest lucru este de ultima gravitate, o astfel de tentativa reprezinta o mutatie de ordin civilizational fara precedent in istorie. In plus, ce este omul, ce este definitoriu pentru umanitate, nu mai este, ca pana acum, un proces relativ spontan si liber, ci un proces reglementat de stat/politic, conform unor agende ale unor organizatii de lobby.

Nu ai… dreptul, ca politician sau jurnalist sau orice, sa tratezi asa usuratic chestiunea casatoriilor homosexuale cand, de fapt, la mijloc este vorba despre o schimbare a modului in care vedem si definim omul si umanitatea, societatea si drepturile sale fundamentale. Iata, de pilda, o prima consecinta a legalizarilor homosexuale: limitarea drastica a libertatii de exprimare. In Occident risti jobul si ostracizarea daca indraznesti sa te pronunti negativ pe teme gay – exemple sunt o sumedenie. In Romania un oarecare politician este pus la zid si se cere “investigarea” sa pentru declaratii “homofobe”. Asa ca cei care isi inchipuie ca “rezolva” vreo problema, realitate sociala, prin legalizarea dreptului la casatorie pentru homosexuale, nu doar ca nu rezolva nimic, ci deschide Cutia Pandorei catre redefinirea naturii umane si redefinirea tuturor drepturilor si aranjamentelor constitutionale de baza ale societatii. 

Ar mai fi multe altele de enumerat si nu ne ajunge nici spatiul nici timpul. De pilda, asocierea constanta a traditionalistilor sau a sustinatorilor familei normale cu nazismul si fascismul este o frauda dpdv istoric: fascismul si nazismul au fost miscari totalitare anti-familie traditionala. 

 

Concluzia: sfarsitul omenirii 

Daca noi vom decide ca trebuie sa traim intr-o societate in care definitia casatoriei se schimba …pe invers (deci nici macar nu este eliminata, ci invertita, intoarsa pe dos), atunci vom decide ca trebuie sa traim intr-o societate in care orice semnificatie proprie a cuvintelor a disparut. Semnificatia cuvintelor si, prin urmare, a realitatilor, va fi complet arbitrara si complet deschisa abuzurilor semantice care se vor regasi in abuzuri practice, actionale. 

In societatea totalitara inchipuita de Orwell instituirea newspeak are loc in doua etape: initial, se abuzeaza sensul cuvintelor vechi si se transforma dupa interesul conducatorilor acelei societati (razboiul inseamna pace, de pilda). Ulterior, are loc reinventarea totala a limbajului prin introducerea unuia complet nou, cu scopul explicit de a face de ne-gandit lucrurile incomode pentru putere.

Acum ne gasim in etapa initiala in care se incearca schimbarea sensului casatoriei in ceva total opus. Etapa urmatoare, care a inceput deja, prin teroarea corectitudinii politice, va duce pe culmi noi persecutarea oricui va gandi si va exprima sensul original al termenului de casatorie. Persecutarea oricarui sens ce trimite la firescul si normalitatea naturii umane, astfel incat firescul sa nu mai fie nici macar gandit, daramite practicat. 

Iar aceasta este echivalent cu un sfarsit al omenirii.

Sursa: Razboi întru Cuvânt