„Istoria este doar un coșmar efemer”

Interviu cu filosoful brazilian Olavo de Carvalho, aparut in Revista Orizont, nr. 8, august 2013 – fragment

– Credeti ca ne aflam sub amenintarea barbariei, ca fundamentele culturii noastre risca sa fie distruse, sau putem sa speram în continuare în forta eliberatoare a spiritului?

– Barbaria nu mai este o amenintare: ea este situatia care ne înconjoara si care ne oprima peste tot. Niciodata, ca astazi, n-au fost ocultarea si prefacerea reguli obligatorii atât în politica, cât si în dezbaterile publice. […] Închipuiti-va, asadar, natii întregi în care datele fundamentale ale situatiei sunt ocultate de mass-media, iar discutiile publice, în loc sa clarifice ceva, devin cea mai pura divagare, diversionism si manipulare mascata. Efectul produs în mintile oamenilor este devastator. În putini ani, ei îsi pierd capacitatea de a face cele mai elementare distinctii si, în aceeasi masura, încep sa arate semne ale unei nevroze isterice, nemaicrezând în ceea ce vad si simt, ci în ceea ce aud si îsi închipuie.

Sectoare întregi ale societatii au început sa ia pozitie fata de unele cuvinte încarcate de valoare afectiva – pozitiva sau negativa – care în mod riguros nu corespund la nimic din realitate. Vedeti, spre exemplu, ferocitatea cu care oamenii, în ziua de astazi, apara sau ataca o chestiune numita „casatorie gay”. Casatoria gay este o institutie juridica care începe cu definitia drepturilor si a datoriilor conjugale. Casatoria civila este o relatie sexuala reglementata. Aceasta reglementare se bazeaza integral pe o diferentiere de roluri sexuale care, în casatoria traditionala, este conditionata de diferente anatomo-fiziologice naturale si evidente. Daca aceste diferente dispar, nu mai este posibila nicio definitie de datorii conjugale, ceea ce înseamna ca aceasta „casatorie gay” este doar un simbol legitimatoriu, si nu expresia unei relatii juridice definite.

În plus, „gay” este un cuvânt elastic care cuprinde o infinitate de relatii erotice foarte diferite între ele si care, pentru a fi stabilizate într-un contract matrimonial, ar trebui identificate si definite una câte una pentru a corespunde la o varietate de datorii conjugale radical diferite. De exemplu, datoriile conjugale ale unui „cuplu” constituit de doi barbati care tin la masculinitatea lor nu pot fi aceleasi cu ale unui cuplu compus dintrun barbat si un transsexual operat. Oare legea va lua în considerare aceste distinctii, intrând în unele amanunte fara sf?ârsit care vor reduce dreptul de familie la un catalog de preferinte subiective – fara sa mentioneze posibilitatea ca rolurile, si în consecina si datoriile reciproce, sa se schimbe ?în mijlocul drumului printr-o simpla hotarâre a cuplului – sau va consimti sa devina simple etichete promotionale fara niciun fond juridic substantiv?

Acestea sunt cele mai fundamentale întrebari pe care ideea unei „casatorii gay” le va ridica în practica. Nu le vad discutate nicaieri, ceea ce înseamna ca dezbaterile publice în aceasta privinta nu sunt decât o disputa ridicola de prezumtii emotionale – în sfârsit, o întreaga nebunie. Acesta este practic modelul tuturor discutiilor publice în ziua de astazi. Acest lucru semnaleaza o coborâre formidabila a nivelului intelectual si a simtului de raspundere al paturilor care opineaza, al „elitelor” intelectuale si politice. Problemele devin din ce în ce mai complexe si amenintatoare, iar inteligenta care discuta si legifereaza în aceasta privinta devine din ce în ce mai puerila si iresponsabila. Daca asta nu este barbarie, oare ce o fi?

Sursa: ÎnLinieDreapta.net