Argumente ÎMPOTRIVA legiferării parteneriatului civil

Pe agenda Senatului se află 2 noi propuneri legislative privind parteneriatul civil (uniunea consensuală) – L35/2019 și L39/2019.

Pe scurt, parteneriatul civil (conform propunerilor legislative):

  • reglementează „viața de familie în afara căsătoriei” în cadrul unei noi instituții;
  • este deschis cuplurilor heterosexuale sau homosexuale;
  • este facil de încheiat/desfăcut;
  • partenerii sunt asimilați soților în toate aspectele, mai puțin în filiație. Copiii din parteneriat rămân copii născuți în afara căsătoriei;
  • este foarte similar căsătoriei, însă pretinde mai puține obligații (de ex. lipsește obligația fidelității, lipsește prezumția de paternitate);
  • nu permite (formal) adopția de copii în cuplurile homosexuale.

Cele mai importante motive de opoziție:

  1. Parteneriatul civil este o instituție cu un profil juridic extrem de asemănător căsătoriei. Partenerii sunt asimilați soților sub practic toate aspectele. Ceea ce se încearcă este de fapt legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex sub o altă denumire, – contrar cu ceea ce au votat peste 91% dintre cei care s-au prezentat la referendumul din octombrie 2018.
  2. Din experiența altor țări rezultă că în urma legiferării parteneriatului civil s-a ajuns la litigii juridice care au dus la „reconceptualizarea” acestuia drept căsătorie, tocmai din cauza similarității în regimul de drepturi și obligații (cel mai recent caz fiind cel al Austriei, în 2018).
  3. Pentru cuplurile heterosexuale, parteneriatul civil nu prezintă niciun interes. Dacă doresc, acestea pot să își oficializeze relația prin căsătorie. Încurajarea căsătoriei este și în interesul statului deoarece statutul marital este mai stabil și influențează pozitiv natalitatea.
  4. Parteneriatul civil aduce mai puțină protecție pentru copii. Căsătoria este asociată cu creșterea nivelului economic, a performanței școlare, cu stabilitatea psihică și integrarea socială a copiilor; căsătoria reduce mortalitatea infantilă și morbiditatea infantilă. De asemenea, concubinii sunt angajați în mai mare măsură în violență domestică decât soții.
  5. Pretinsa interdicție la adopția copiilor a partenerilor din cuplurile de același sex este astfel formulată în propunerile legislative încât este evident discriminatorie. Ea nu va rezista unui control de constituționalitate sau convenționalitate. Probabil aceasta este și intenția ascunsă a inițiatorilor.
  6. Nu a fost efectuată în România nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea căsătoriei), nu o opțiune de viață; nu este demonstrată nicio nevoie obiectivă pentru această reglementare.
  7. Este extrem de îndoielnic temeiul constituțional al legiferării, câtă vreme unicul act juridic prin care se poate întemeia o nouă familie este căsătoria (art. 48(1) Constituția României).
  8. Nici din punct de vedere al dreptului european nu există nicio obligație a statului român de a oferi cuplurilor coabitante protecție egală în fața legii cu cea oferită familiei, dimpotrivă: singura instituție precizată atât în Constituție cât și în tratatele internaționale obligatorii ca fiind la baza unei noi familii este căsătoria (uniunea maritală între un bărbat și o femeie).

Detalii în Memoriul remis Senatului de Alianța Familiilor din România, Asociaţia Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor, Alianța Părinților și Asociația PRO VITA (București)