Pericolele adoptării legii Parteneriatului civil

Legalizarea „familiei” întemeiată pe uniunea unui cuplu unisex reprezinta cea mai puternica lovitura data familiei în istoria umanitatii, prin alterarea perceptiei colective privind sensul si natura acesteia. Din partea politicienilor si conducatorilor români, ar fi cea mai sofisticata si mai inalta forma de tradare a intereselor natiunii.

Ca familia constituie cea mai importanta institutie pentru forta, stabilitatea si durabilitatea unui stat, este din cele mai vechi timpuri un „loc comun” în gândirea socio-politica. În acest context, a satisface un pretins „drept” al unor grupuri minoritare de a uzurpa institutia familiei este acelasi lucru cu promovarea „dreptului” indivizilor la subminarea statului si a societatii.

Chemăm legiuitorii români să respingă Propunerea legislativă privind parteneriatul civil, din următoarele motive:

1. Este redundantă: definiția parteneriatului este cvasi-identică celei a căsătoriei. Redundanța este nu numai lipsită de sens, dar și interzisă de lege: art. 16 din legea 24/2000 enunță că „în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări (…) în două sau mai multe acte normative”.

Suprapunerea conceptuală este totală, cu o singură excepție notabilă: parteneriatul nu obligă participanții la „fidelitate și sprijin moral”, instituind un laxism moral cu totul nespecific dreptului românesc.

O consecință majoră va fi de-motivarea tinerilor de a se căsători, adică o diminuare a importanței căsătoriei, ceea ce înseamnă subminarea unei valori esențiale în societate, cu implicații profunde asupra natalității. Efecte sociale ca: scăderea natalităţii, îmbătrânirea și pierderile de populaţie, creşterea dezordinii sociale și confuziei morale, într-un viitor nu foarte îndepărtat, se vor reflecta şi financiar la bugetul de stat, dar şi, ireparabil, la nivelul societăţii româneşti.

2. Nu se identifică nicio nevoie obiectivă a societății care să nu își găsească rezolvare prin reglementările deja existente: Parteneriatul civil nu reclamă obiective diferite de cele asigurate de forma actuală de căsătorie legală, prin urmare nu prezintă o utilitate reală.

Experiența țărilor care au legalizat acest tip de uniune este relevantă, în sensul că nu a modificat comportamentul matrimonial și nici nu a crescut controlul statelor asupra acestui comportament. Cităm din raportul anchetei „Viața de familie” (Fundația Soros, 2008): „În ciuda legalizării, cele mai multe cupluri continuă să coabiteze informal. Ţările Scandinave au ratele de coabitare informală cele mai ridicate, urmate de Europa Centrală, Slovenia şi Estonia, fără ca uniunile legalizate să deţină ponderi însemnate în aceste ţări”.

3. Este neconstituțională: Proiectul de lege solicită a se recunoaște „familia” întemeiată pe parteneriatul civil, ceea ce contravine art. 48 din Constituție, care stabilește că singura modalitate de întemeiere a unei familii este Căsătoria.

Solicitarea este în contradicție flagrantă și cu art. 258 ș.u. din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, care prevede de asemeni că familia este întemeiată pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie.

4. Nu este un scop în sine, nerăspunzând unei nevoi sociale concrete ci o etapă către legalizarea așa-zisei „căsătorii” între persoanele de același sex și a filiației pentru aceste cupluri, fie prin adopție, fie prin reproducere asistată („fabricarea” de copii). Experiența tuturor statelor care au legalizat „căsătoriile” unisex arată fără echivoc acest traseu.

5. Pericolul Poligamiei/Poliandriei/Incestului. Dacă singurele criterii valide sunt ca persoanele ce încheie parteneriatul să fie adulte și să își exprime consimțământul, fără discriminare, și să promoveze egalitatea în drepturi, atunci nu se justifică rostul reglementărilor restrictive referitoare la imposibilitatea încheierii de parteneriate între mai mult de 2 persoane sau de parteneriate între rude, altfel decât prin intenția inițiatorilor ca acestea să fie eliminate ulterior.

Există în acest moment în multe societăți din Occident grupuri de lobby în favoarea legalizării poliamoriei și incestului.

6. Presupusul caracter discriminatoriu al legislației actuale privind familia este fals: În România, dreptul de a te căsători este unul nediscriminatoriu. Orice persoană majoră și în deplinătatea facultăților mintale are dreptul de a se căsători, iar soții sunt egali în drepturi. A nu discrimina nu înseamnă a crea egalitate între toți cetățenii unui stat indiferent de situația lor, pentru că nu orice egalitate este justă sau nediscriminatorie. Legiuitorul trebuie să trateze diferit situații care sunt diferite. Ar fi injust să fie tratate în același fel situații care sunt în mod obiectiv diferite, căci nu toate situațiile au aceeași valoare socială. Adevărata nediscriminare este egalitatea progresivă, adică a i se da fiecăruia ce i se cuvine, în funcție de situația obiectivă în care se află și de participarea sa la binele comun al societății. Nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nici normele Consiliului Europei, nici deciziile CEDO nu garantează un drept general la egalitate, ci doar un drept la nediscriminare în exercitarea drepturilor garantate de Convenție.

Astfel, nicio analogie nu poate fi făcută între un cuplu format din persoane de același sex și un cuplu format dintr-un bărbat și o femeie, situațiile fiind diferite din punct de vedere obiectiv. Deci, lipsa tratamentului egal nu poate însemna, în acest caz, discriminare.

Prin abuz, orice lucru bun poate deveni nociv și tocmai de aceea principiul nediscriminării nu trebuie uzitat în mod abuziv. Astfel, ne putem trezi foarte ușor cu situația în care pedofilii se vor considera discriminați; la fel poligamii, zoofilii, necrofilii ș.a.m.d.

Reglementarea legislativă a parteneriatului civil nu numai că nu elimină discriminarea, așa cum susțin proponenții săi, ci tocmai, instituie o discriminare în ceea ce privește somarea tuturor cuplurilor care aleg coabitarea în afara căsătoriei (adică în afara relației contractuale legalizate) să se angajeze contractual.

7. Încălcă interesul superior al copilului: Nefiind bazat pe valori ca fidelitate și pe sprijin moral reciproc, concubinajul instituționalizat sub forma „parteneriatului civil” nu oferă stabilitatea caracteristică instituției căsătoriei, deci nu oferă un mediu potrivit pentru creșterea, dezvoltarea și educarea corespunzătoare a copiilor.

8. Deconstrucția conceptuală: Odată cu adoptarea parteneriatului între persoanele de același sex, vocabularul juridic și principiile juridice care aveau la baza diferența sexuală vor fi șterse din Codul Civil. Cuvintele „bărbat/femeie”, „mamă/tată”, „soț/soție” vor dispărea din actele de stare civilă sau din lege.

9. Lipsește oricare obligație a statului român, izvorâtă din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau dintr-o jurisprudență CEDO, de a asigura un cadru legislativ pentru parteneriatele civile: Dreptul comunitar recunoaște competența exclusivă a statelor membre în domeniul stării civile.

10. Pornește de la premisa inacceptabilă din punct de vedere al filosofiei dreptului: aceea că legislația poate face abstracție de valorile morale ale societații. Se încalcă astfel principiul juridic care spune că nu din legi trebuie dedus Dreptul, ci legile trebuie extrase din ceea ce este Drept: non ex regula jus sumatur, sed ex jure quod est, regula fiat. Între Drept și Morală există aceeași relație ca între parte și întreg. 

11. Folosește, pentru justificare, date statistice și argumente sociologice false: la referendumul din 2011 numărul persoanelor în concubinaj era de 3,7% din populație, în scădere față de 2002 și nu în creștere. De asemenea, preexistența cronologică a parteneriatului civil față de căsătorie este cu desăvârșire lipsită de adevăr istoric.

13. Demersul este nereprezentativ la nivelul societății românești: Numărul și relevanța celor care solicită Parlamentului României să voteze în favoarea propunerii legislative privind parteneriatul civil este total nesemnificativ.

Suntem de acord că, într-adevăr, instituția căsătoriei trăiește o criză. Și aceasta, în primul rând în detrimentul copiilor. De altfel, cuplurile căsătorite se hotărăsc să aibă copii tot mai târziu și mai rar. Rezultatul este criza demografică dezastruoasă prin care trece România.

Acest lucru nu înseamnă totuși că ar trebui să demontăm instituția căsătoriei sau să o parazităm cu structuri paralele, așa cum leacul pentru boală nu este sinuciderea.

Pentru motivele arătate mai sus, Alianța Familiilor din România cheamă legiuitorii români să respingă Propunerea legislativă privind parteneriatele civile, stabilind totodată o limită a libertăților, pentru a nu aduce distrugeri ireparabile unuia din pilonii societății, familia.

Argumentația pe larg în Memoriul juridic adresat Parlamentului

Lasă un răspuns