Parteneriat civil = Căsătorie

Vezi cele mai recente propuneri legislative privind parteneriatul civil / uniunea consensuală: Pl-x 153/2019 și Pl-x 152/2019.

Parteneriatul civil (conform autorilor propunerilor):

  • reglementează „viața de familie în afara căsătoriei” în cadrul unei noi instituții;
  • este deschis cuplurilor heterosexuale sau homosexuale;
  • este facil de încheiat/desfăcut;
  • partenerii sunt asimilați soților în toate aspectele, mai puțin în filiație. Copiii din parteneriat rămân copii născuți în afara căsătoriei;
  • este foarte similar căsătoriei, însă pretinde mai puține obligații (de ex. lipsește obligația fidelității, lipsește prezumția de paternitate);
  • nu permite (formal) adopția de copii în cuplurile homosexuale.

Cele mai importante motive de opoziție:

  1. Parteneriatul civil este o instituție cu un profil juridic extrem de asemănător căsătoriei. Partenerii sunt asimilați soților sub practic toate aspectele. Ceea ce se încearcă este de fapt legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex sub o altă denumire, – contrar cu ceea ce au votat peste 91% dintre cei care s-au prezentat la referendumul din octombrie 2018.
  2. Din experiența altor țări rezultă că în urma legiferării parteneriatului civil s-a ajuns la litigii juridice care au dus la „reconceptualizarea” acestuia drept căsătorie, tocmai din cauza similarității în regimul de drepturi și obligații (cel mai recent caz fiind cel al Austriei, în 2018).
  3. Pentru cuplurile heterosexuale, parteneriatul civil nu prezintă niciun interes. Dacă doresc, acestea pot să își oficializeze relația prin căsătorie. Încurajarea căsătoriei este și în interesul statului deoarece statutul marital este mai stabil și influențează pozitiv natalitatea.
  4. Parteneriatul civil aduce mai puțină protecție pentru copii. Căsătoria este asociată cu creșterea nivelului economic, a performanței școlare, cu stabilitatea psihică și integrarea socială a copiilor; căsătoria reduce mortalitatea infantilă și morbiditatea infantilă. De asemenea, concubinii sunt angajați în mai mare măsură în violență domestică decât soții.
  5. Pretinsa interdicție la adopția copiilor a partenerilor din cuplurile de același sex este astfel formulată în propunerile legislative încât este evident discriminatorie. Ea nu va rezista unui control de constituționalitate sau convenționalitate. Probabil aceasta este și intenția ascunsă a inițiatorilor.
  6. Nu a fost efectuată în România nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea căsătoriei), nu o opțiune de viață. Așadar nu este demonstrată nicio nevoie obiectivă pentru reglementarea propusă.
  7. Este extrem de îndoielnic temeiul constituțional al legiferării, câtă vreme unicul act juridic prin care se poate întemeia o nouă familie este căsătoria (art. 48(1) Constituția României).
  8. Nici din punct de vedere al dreptului european nu există o obligație a statului român de a oferi cuplurilor coabitante protecție egală în fața legii cu cea oferită familiei. Dimpotrivă: singura instituție menționată în Constituție și în tratatele internaționale obligatorii ca fiind baza unei noi familii este căsătoria (uniunea maritală între un bărbat și o femeie).

Concluzie

Parteneriatul civil este o instituție fără prezent și fără viitor. Scopul său unic este legiferarea, printr-un artificiu juridic și de relații publice, a „căsătoriei” între persoane de același sex. Societatea românească, deși se opune în mod clar unei asemenea legiferări, va fi pusă în fața faptului împlinit, așa cum s-a întâmplat în toate țările care au parcurs aceste etape în ultimii 20 de ani.

Atacul la normele legale privind familia al propunătorilor „parteneriatului civil” urmărește un scop politico-ideologic radical: de a re-modela realitatea. Agenda lor este aceea de anulare a familiei biologice ca referință a normelor sociale.

Ați întrebat românii dacă doresc acest lucru?

Extras din Memoriul remis Parlamentului de Alianța Familiilor din România, Asociaţia Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor, Alianța Părinților și Asociația PRO VITA (București)