„Biserica învață că respectul față de persoanele homosexuale nu poate duce în nici un caz la aprobarea comportamentului homosexual sau la recunoașterea legală a uniunilor homosexuale. Binele comun impune ca legile să recunoască, să favorizeze și să protejeze uniunea matrimonială ca temelie a familiei, prima celulă a societății. Recunoașterea legală a uniunile homosexuale sau încercarea de a le echivala cu căsătoria, ar însemna nu doar aprobarea unui comportament deviant, cu consecința de a-l propune ca model în societatea actuală, dar și obscurarea valorilor fundamentale ce aparțin patrimoniului comun al umanității. Biserica nu poate să nu apere astfel de valori, spre binele oamenilor și al întregii societăți.”
Extras din „Consideraţii referitoare la proiectele de recunoaştere legală a uniunilor dintre persoane homosexuale”, document emis de Congregația pentru Doctrina Credinței și aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea, 2003
Pentru a înțelege motivele care fundamentează necesitatea opoziției față de cererile celor care tind la legalizarea uniunilor homosexuale sunt necesare unele considerații etice specifice, văzute din mai multe puncte de vedere.