PARTENERIATUL CIVIL

Începând cu anul 2008, în Parlamentul României au fost dezbătute diverse proiecte de lege privind parteneriatul civil sau uniunea consensuală (de ex. Pl-x 153/2019 și Pl-x 152/2019), toate având caracteristici comune. Mișcarea pentru familie a solicitat de fiecare resingerea inițiativelor legislative, pentru următoarele motive principale:

Ce își propune parteneriatul civil

• reglementează „viața de familie în afara căsătoriei” în cadrul unei noi instituții;
• este foarte similar căsătoriei, însă pretinde mai puține obligații (de ex. lipsește obligația fidelității, lipsește prezumția de paternitate);
• este deschis cuplurilor heterosexuale sau homosexuale;
• este facil de încheiat/desfăcut;
• partenerii sunt asimilați soților în toate aspectele, mai puțin în ce privește filiația. Copiii din parteneriat rămân copii născuți în afara căsătoriei;
• nu permite (formal) adopția de copii în cuplurile homosexuale.

Cele mai importante motive de opoziție la legiferarea parteneriatului civil

1. Parteneriatul civil este o instituție cu un profil juridic extrem de asemănător căsătoriei. Partenerii sunt asimilați soților sub practic toate aspectele. Ceea ce se încearcă este de fapt legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex sub o altă denumire, contrar cu ceea ce au votat peste 91% dintre cei care s-au prezentat la referendumul din octombrie 2018.
2. Din experiența altor țări rezultă că în urma legiferării parteneriatului civil s-a ajuns la litigii juridice care au dus la „reconceptualizarea” acestuia drept căsătorie, tocmai din cauza similarității în regimul de drepturi și obligații (cel mai recent caz fiind cel al Austriei, în 2018).
3. Pentru cuplurile heterosexuale, parteneriatul civil nu prezintă niciun interes. Dacă doresc, acestea pot să își oficializeze relația prin căsătorie. Cele care nu sunt interesate de căsătorie nu vor fi interesate nici de parteneriatul civil. De altfel, pentru stat, încurajarea căsătoriei este de interes deoarece statutul marital este mai stabil și influențează pozitiv natalitatea.
4. Parteneriatul civil aduce mai puțină protecție pentru copii. Căsătoria este asociată cu creșterea nivelului economic, a performanței școlare, cu stabilitatea psiho-emoțională și integrarea socială mai bună a copiilor; căsătoria reduce mortalitatea infantilă și morbiditatea infantilă. De asemenea, concubinii sunt angajați în mai mare măsură în violență domestică decât soții.
5. Pretinsa interdicție la adopția copiilor a partenerilor din cuplurile de același sex este astfel formulată în propunerile legislative amintite, încât este evident că vine în contradicție cu legislația privind discriminarea. Ea nu va rezista unui control de constituționalitate sau convenționalitate. Aceasta este și intenția ascunsă a inițiatorilor, astfel precum a fost dovedit de experiența altor state.
6. Nu a fost efectuată în România nicio cercetare privind necesitatea și sprijinul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor statistice disponibile (inclusiv cele de la ultimul recensământ), concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea căsătoriei), nu o opțiune de viață. Astfel, nu este demonstrată o nevoie obiectivă pentru reglementarea propusă.
7. Este extrem de îndoielnic temeiul constituțional al legiferării, câtă vreme unicul act juridic prin care se poate întemeia o nouă familie este căsătoria (art. 48(1) Constituția României).
8. De asemenea, tratatele internaționale obligatorii afirmă căsătoria (uniunea maritală între un bărbat și o femeie) ca fiind baza unei noi familii.

Concluzie

Parteneriatul civil este o instituție fără prezent și fără viitor. Scopul său unic este legiferarea, printr-un artificiu juridic și de relații publice, a „căsătoriei” între persoane de același sex. Societatea românească, deși se opune în mod clar unei asemenea legiferări, va fi pusă în fața faptului împlinit, așa cum s-a întâmplat în toate țările care au parcurs aceste etape în ultimii 25 de ani.

Atacul la normele legale privind familia al propunătorilor „parteneriatului civil” urmărește un scop politico-ideologic radical: de a re-modela realitatea, plasând la egalitate familia naturală cu un cuplu de același sex.

Ați întrebat românii dacă doresc acest lucru?

–

Extras din Memoriul remis Parlamentului de Alianța Familiilor din România, Asociaţia Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor, Alianța Părinților și Asociația PRO VITA (București)

Peste tot unde „drepturile homosexualilor” au fost instituționalizate, a urmat o restrângere, în unele cazuri de-a dreptul o prigoană, a libertăților fundamentale. Libertatea de asociere, libertatea de expresie, libertatea de a-ți crește copiii, libertatea de conștiință au fost mutilate.

În atenția: cetățenilor, clasei politice, Serviciului Român de Informații

–

Oh, Canada: Drumul de la „parteneriate civile” la represiune

În Canada, astăzi, cuvintele „mamă” și „tată”, „doamnă” și „domnule” sunt indezirabile: ele discriminează! [1]

În Canada, astăzi, se consideră discriminatoriu să spui că o căsătorie se încheie între un bărbat și o femeie sau că fiecare copil trebuie să-și cunoască și să fie crescut de către părinții săi biologici căsătoriți.

Nu este doar incorect politic să spui asta. Poți fi obligat la plata unor amenzi de zeci de mii de dolari și forțat să iei parte la „cursuri de sensibilizare” – similară re-educării comuniste.

În Canada, astăzi, termenul „părinte natural” a fost înlocuit cu „părinte legal” după reglementarea „căsătoriei” între persoane de același sex (2005). [2].

Prin desființarea statutului de părinte biologic, statul ignoră dreptul cel mai important al copilului: dorința imuabilă și intrinsecă de a-și cunoaște și de a fi crescut de către părinții biologici.

În Canada, astăzi, dacă valorile, credințele și opiniile politice ale unui cetățean sunt diferite de ale Statului, el riscă să-și piardă licența profesională, locul de muncă, afacerea și chiar copiii. [3]

În Canada, astăzi, Statul are control asupra valorilor morale pe care le învață copiii la școală, iar Statul are acces în casa cetățenilor pentru a-i supraveghea, ca să judece dacă sunt potriviți ca părinți. [4]

În Canada, astăzi, Statul reglementează discursul public și limbajul prin impunerea în lege a unor noi pronume personale fictive, inventate de ideologii LGBT. [5]

Priviți Canada – este „viitorul luminos” pe care unii îl pregătesc României

Credeți, poate, că în Canada s-a ajuns peste noapte la această situație?

Primul pas a fost „parteneriatul civil”, o lege similară celei discutate acum în Parlamentul României.

Întrebat cum s-a putut petrece această schimbare în Canada, tatălui actualului premier canadian Justin Trudeau, Pierre Elliot Trudeau, unul dintre inițiatorii „reformelor” în legislația familiei, s-a comparat cu un căpitan al unei nave numită Stat. Toți cetățenii, a spus el, sunt ca pasagerii dormind pe punte. „Am știut că tot ce trebuie să fac este să schimb cursul astăzi un pic, mâine un pic și ei se vor trezi într-un alt port, mii de mile depărtare de cel spre care ei au crezut că se îndreaptă.” [6]

Credeți că în România nu se va ajunge niciodată aici?

Parteneriat civil = Căsătorie

Astfel cum este formulat de inițiatorii săi, proiectul legii parteneriatului civil conferă aceleași drepturi partenerilor ca și soților. Practic, este același lucru, doar cu o altă denumire.

Unica diferență este absența dreptului la adopție. Astfel este urmărită blocarea celei mai importante opoziții.

Dar nu vă lăsați păcăliți! Este o excludere „de formă”, o înșelătorie „a la Pierre Trudeau”.

Dacă vom permite ca această nouă instituție, artificială și parazită, „parteneriatul civil”, să stea la baza „organizării vieții de familie”, iar „partenerii” să fie asimilați soților în ce privește drepturile, este absolut imposibilă, din punct de vedere juridic, excluderea celor intrați în asemenea parteneriate de la adopție sau altă formă de parentaj.

Că este așa ne-o demonstrează clar ca lumina zilei experiența tuturor țărilor în care au fost legiferate uniunea consensuală sau „căsătoria unisex”, precum și decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai devreme sau mai târziu, prin amendarea legilor sau prin decizii ale tribunalelor – prea puțin contează. Se va face!

Si odată cu aceasta, toate fenomenele represive pe care le-am semnalat in cazul Canadei vor ajunge si in România.

În spațiul public, dar și în casele și afacerile voastre.

Va trebui să dați socoteală despre ce citiți, cum vă îmbărcați copiii, ce le spuneți seara înainte de culcare. La birou va trebui să vă abțineți de la orice comentariu critic, să semnați scrisori și să participați la diverse evenimente, în semn de „solidarizare cu minoritățile sexuale”.

„Familia” întemeiata pe relația homosexuală: agresiune la adresa drepturilor și intereselor copilului

Nu trebuie să fii om de știință pentru a cunoaște că bărbatul și femeia sunt anatomic, biologic, fiziologic, psihologic, hormonal și neurologic diferiți. Aceste diferențe oferă copiilor un model masculin și unul feminin, care aduc o contribuție esențială la creșterea și dezvoltarea sa.

Aceste beneficii nu pot fi asigurate de „părinți de același sex”.

De fapt, „căsătoria” între persoane de același sex nu numai că privează copiii de dreptul la o filiație naturală, dar dă statului puterea de a trece peste autonomia părinților biologici. Adică, drepturile părintești sunt uzurpate de către puterea guvernamentală.

Libertate ori tiranie?

Din două, una: fie Familia se întemeiază pe căsătorie heterosexuală monogamă, pe relația de descendență și pe drepturile parentale (cum spun Constituția și Codul Civil), fie familia se întemeiază pe parteneriatul civil între persoane de același sex.

Niciun compromis nu poate exista între acestea două.

Trebuie să decidem calea pe care vom merge: păstrarea libertății, afirmate și apoi recucerite cu preț de sânge în 1918 și 1989, sau re-intrarea într-o eră a totalitarismului „soft”, dar impus tot de o minoritate politico-ideologică, de data aceasta sprijinită nu de la Moscova, ci de la Bruxelles.

O dictatură în care, de această dată, nu proprietatea privată sau apartenența la o clasă anume, ci folosirea cuvintelor sacre „Mamă” și „Tată” vor fi cele care vor declanșa represiunea noilor komisari.

Nu ne luptăm cu homosexualii; ne apărăm valorile

Nu avem nicio problemă cu homosexualii. Nu ne trezesc nici panică, nici teamă, nu ne provocă acele reacții fiziologice necontrolate ce constituie simptomele medicale ale „fobiei”.

Avem „o problemă” cu grupurile de lobby politic ale LGBT, reprezentante ale unor puteri străine de România și de interesele sale.

Miza parteneriatelor civile nu este nici creditul luat împreună, nici moștenirea, nici vizitele la spital, așa cum încearcă să ne păcălească lobby-iștii.

Miza este libertatea de conștiință, de gândire și de exprimare; este existența familiei românești ca structură autonomă, independentă de puterea politică, păstrătoare de identitate și creatoare de valori.

Avem deja exemplul Canadei.

Pentru a înțelege aceste lucruri nu este nici măcar nevoie să fii un om religios, ci doar unul rațional și conștient.

–

„Linia de demarcație în politica modernă nu este diviziunea între liberali și conservatori. Ci aceea între oamenii care consideră că ordinea temporară este unica validă, că nevoile materiale sunt unicele nevoi și că pot face ce doresc cu patrimoniul umanității, și aceia care recunosc o ordine morală durabilă a universului, o natură umană constantă și datoria pe care o avem față de acestea.” (Russel Kirk, gânditor și autor conservator american)

–

NOTE

[1] Canada INTERZICE cuvintele „Mamă” și „Tată”, „Doamnă” și „Domnule”

[2] Ontario, Canada: Statul abolește termenii „mamă” și „tată” și înlocuiește relațiile naturale de familie cu cele contractuale. Sfârșitul familiei naturale ca instituție

[3] Ontario promulgă o lege care permite guvernului să ia copiii părinților care se opun „tranziției de gen”

[4] Un avertisment din Canada: „Căsătoriile” între persoane de același sex erodează drepturi fundamentale

[5] George Orwell, „1984”: În 2017, Canada instaurează „poliția vorbirii”

[6] Pierre Elliott Trudeau – Federalism si canadienii francezi, citat în Lecția suedeză